Povestea unui ocean foarte ușor de trecut (IV)

Citește prima parte, a doua parte și a treia parte.

Au vorbit ore în șir, de parcă ieri se văzuseră pentru ultima oară. Au vorbit ca și când n-ar fi trecut 15 ani de când nu o mai făcuseră, ca și când între ei nu s-au așternut atâtea momente de viață fără celălalt.

Nu au depănat amintiri. Nu au povestit despre zilele în care o simplă floare îi lumina întregul chip sau despre serile parfumate de vară, când nu se mai sătura să o privească. Au vorbit ca și când au lăsat o conversație neterminată, cu numai câteva minute în urmă.

A întrebat-o ce a făcut cu florile pe care le pusese la presat cu un an în urmă, dacă motanul ei cel leneș a învățat că funzele lalelelor nu sunt comestibile, dacă a reușit să-și ducă pantofii preferați la reparat și dacă și-a cumpărat perdeaua aceea cu buline despre care trăcănea întruna cu entuziasm.

Au râs mult.

- VA URMA -