Povești cu livrări fericite

Așa cum știți deja, în afară de atelierul nostru de flori de pe Bd. Ștefan cel Mare nr. 67, unde sunteți oricând bineveniți să ne vizitați, buchetele noastre de flori mai pot fi admirate și în magazinul online unde puteți face oricând comenzi iar echipa Tulip se va strădui să le ducă la destinație conform dorințelor voastre, pentru a livra cele mai frumoase surprize. Continue reading →

Zilele trecute echipa Tulip a fost din nou complicele unei surprize frumoase ce intră în categoria „Povești cu livrări fericite”. Mai exact, am reușit să transportăm un zâmbet de la mii de kilometri distanță și să-l aducem în siguranță pe o străduță din Iași, sub forma unui coș cu flori. Continue reading →

Citește întreaga poveste cu flori aici. Prin ochii noștri Este adevărat că am făurit o poveste frumoasă cu flori. Este adevărat că ne-am lăsat imaginația să zburde și cuvintele să se așeze frumos pe foaie și, în unele locuri, ne-am jucat cu poveștile văzute sau auzite de noi, pentru a crea propriul basm. Continue reading →

Citește întreaga poveste aici. Era miezul nopții. Abia își pusese capul pe pernă, încă purtând gândurile de peste zi sub plapumă. Era pe punctul de a-și începe visele, când telefonul, cu sunetul lui enervant, îl trezi. Continue reading →

Citește întreaga poveste aici. Timp de câteva zile mintea i-a stat la un singur lucru: ce surpriză ar putea să-i facă? Trecea în revistă toate lucrurile care știa că îi plac, dar nu găsea cea mai bună modalitate de a le aduce lângă ea, de la o distanță atât de mare. Continue reading →

Citește și părțile I, II, III, IV. Un zâmbet larg i-a rămas întipărit pe față în acea și în zilele ce au urmat. Nu-i venea să creadă cum, după atâția ani fără cuvinte, după atâtea frânturi de viață petrecută unul fără celălalt, după atâtea sute de zile în care fiecare și-a văzut de drumul său, un simplu telefon a fost de ajuns să readucă toate zâmbetele pierdute și toate emoțiile înfrânate. Continue reading →

Citește prima parte, a doua parte și a treia parte. Au vorbit ore în șir, de parcă ieri se văzuseră pentru ultima oară. Au vorbit ca și când n-ar fi trecut 15 ani de când nu o mai făcuseră, ca și când între ei nu s-au așternut atâtea momente de viață fără celălalt. Continue reading →

Citește prima parte și a doua parte. Cineva a răspuns. Era ea. Vocea aceea pe care a auzit-o de atâtea ori în mintea lui era acum la celălalt capăt al firului, întrebând curioasă cine este acolo. Acolo, peste miile de kilometri, era el care își înghițise cuvintele. Era el peste care, dintr-o dată, s-au năpustit toate amintirile: toate zilele însorite în care zâmbetul ei lumina încăperea, toate buclele blonde ciufulite între cearșafurile dimineții, toate hohotele de râs de la prânz, toate florile dăruite, toate micile bucurii trăite. Continue reading →

Citește prima parte aici. ... până într-o zi când, luând una dintre lungile pauze de cafea și plimbându-se plictisit și fără rost pe internet, a găsit o poză. O poză care l-a umplut de energie, de curaj și, mai ales, de un dor nebun de a o vedea, de a-i vorbi și de a o auzi cum râde cu poftă la glumele lui, chiar și la cele nereușite. Continue reading →

Se gândea la ea de ceva vreme. De fapt, gândul i-a fost întotdeauna la ea, chiar și atunci când treburile zilnice îi acaparau tot timpul. Deși trecuseră mulți ani de când nu se văzuseră față în față, chipul ei nu înceta să-i apară în fața ochilor în cele mai neașteptate momente. Nu mai știa nimic de ea. Auzise că și-a urmat visul și s-a făcut profesoară. Și-o imagina elegantă, intrând impunătoare în sala de clasă și atrăgând admirația tuturor elevilor. Și-o imagina deschizându-le ochii către lumea literaturii, către metaforele vieții și ale iubirii, luminând întreaga sală cu învățăturile și prezența ei. Continue reading →